De suflet

Nu mai stiu definitia cuvantului prieten

De cand m-am “exilat” in Periam(judetul Timis if you Google it), departe de populatie oraseneasca si tanara, pot zice ca am cam uitat definitia cuvantului prieten(definitia aia pe care fiecare o acrodam cuvantului, cum il simtim, nu definitia din dex).

Jobul, idem, nu e prea sociabil, e online, e fara contact direct cu persoane, nu!, o conversatie pe skype si 30 de emails mai tarziu, nu intra la categoria contact direct. Si acele sedinte lunare, ajuta, dar nu prea mult.

Interesant cum inainte sa ma apuc sa scriu suna mai fluid textul asta si acuma zici ca e din topor. Oh well

De cele mai multe ori cand imi zice lumea, “pai iesi cu prietenii” – stau si ma gandesc – nu am prieteni. Sau cel putin nu in definitia clasica.

Imi place ce lucrez, really now, imi place, singurul motiv pentru care as schimba ce lucrez e aceasta – sa interactionez cu oameni. Cu toate ca eu sunt genul ala de om care..well see image 🙂 nu prea sunt sociabila, sau nu cred ca sunt si poate printre cele mai mari defecte ale mele intra – sunt naiva/timida si imi e frica de ce gandesc restul despre mine, so deobicei, si nu sunt mandra de asta, joc un rol in public si incerc sa fiu pe placul tuturor.

Imi lipsesc genul ala de prieteni care imi dau voie, fara sa ma simt vinovata sau rusinata sau looser, sa fiu cine sunt, sa zic ce gandesc, sa ma manifest cum simt. (yeah, nu degeaba Seba e prietenul meu cel mai bun, ca doar ma iubeste pentru ceea ce sunt si imi da voie sa fiu cum sunt eu defapt fara sa ma judece – si ma face sa rad cu lacrimi, dar aia e alta poveste – din categoria de ce il iubesc pe Seba  )

Cred ca problema defapt e  –  nu am pe cine suna la 4 dimineata sa ma ajute sa ascund in cadavru. That is a true friend in definitia mea.

5 thoughts on “Nu mai stiu definitia cuvantului prieten

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *