Asta e concluzia la care am ajuns dupa 5 ani si ceva de cand am “intrat” in blogosfera.
Am un nivel de toleranta mult prea mare ca sa fiu cu adevarat de succes si sa ma bage lumea in seama si sa fiu si eu B-lister si cu multe vizite pe blog.
Pe mine nu ma deranjeaza ca tanti de la bilete nu mi-a zambit sau ca era morocanoase(e si ea om totusi, fiecare avem zilele noastre) sau ca ala mi-a taiat calea(daca as conduce) sau ca ceata sux sau ca am primit my black friday loot si unul din lacurile de unghii s-a spart si nu simt nici o nevoie sa ma plang de posta romana sau de cei de la cine am cumparat ca nu stiu cine e de vina. Gen, la cat au costat mai sa si plang pentru un lac de 8ml? neah, lasa.
Sau sa ma plang de sistemul medical din Romania. Buni e bolnava, destul de grav spre foarte grav, dar nu am simtit nici o nevoie (da eu scriu nici o! nu nicio) sa zic pe blog sau de fapt sa zic la lume. doar 2 din prieteni mei stiu povestea si e suficient.
Ma resemnez repede ca stiu ca nu ajuta cu nimic sa imi fac ganduri negative, la ce bun?
Doar ca asta e, dupa cate vad, reteta succesului in online, sa te plangi de ce nu merge bine si sigur is inca 100 de people care sa fie deacord cu tine. Oh, well, ma lipsesc atunci 🙂
Eu sunt persoana care are tot timpul bomboane la ea, si le imparte la lume, la vanzatoarea de la bilete, la cea de la gara, la cei de la vama, etc si care tot timpul zambeste chiar daca sunt timda pana la cer si inapoi, dar un zambet si un buna ziua spus frumos iti deschid mai multe drumuri decat incruntarea si apoi articolele pe blog frustrate.
Just saying. Ma duc sa rontai niste bomboane.
Nu doare sa zambesti, nici nu iti poti imagina cate lucuri frumoase se pot intampla si cat de smooth pot sa mearga lucrurile fie ca e vorba de un functionar public sau de asistente medicale.
Păi scrie şi dulceag, dar scrie 🙂
meanwhile, dedicaţie pentru unicornul din tine
Eu zic ca trebuie sa existe un echilibru peste tot. Nici daca-ti vine ceva spart prin posta nu e ok sa nu zici nimic ca asa esti tu de felul tau, zen. Asa ajung sa se incalce drepturile, daca nu zicem nimic.
Dar nici sa hate-uiesti nu-i ok.
:)) pe mine nu ma deranjeaza in mod special oamenii care se plang. si eu ma vaiet destul de mult :)). nush daca o fac si pe blog… adica viata e si draguta uneori :P. in ceea ce priveste blogurile si succesul… nici eu nu sunt un blogger de succes :)), dar eu una scriu pentru ca-mi place… pentru ca vreau… pentru ca e pasiunea mea. si daca nu ar mai citi nimeni ce scriu, tot as scrie… pentru mine :)). tu nu tot de-aia ai blog pana la urma? ;;)