The Hunger Games – Suzanne Collins

Asta e un fel de live blogging la activitarea de citire

Nu prea se poate zice ca are spoilers ca e asa de atipic scris ca nu cred ca intelege lumea ceva :))

incep cu multumesc draga Paula de recomandare 🙂

  • 1984 FTW, toata lumea e distrusa(cam aceasi poveste ca in 1984 cu de ce e distrusa, atata tot ca nu exista 3 continente) si a aparut Panem care e imparit in 12 districte (erau 13 dar…) si Capitala care o duce bine, cei din districte se descurca cum pot si cel mai trist e districtul 12, de unde e Katniss Everdeen, personajul principal Continue reading “The Hunger Games – Suzanne Collins”

Condimente de la #vALLuntar

Da, cartea aleasa de mine in campania vALLuntar e o carte despre condimente. Ma intreb suntem oare multi care nu am luat beletristica? cred ca nu 😀

 Condimente de Anne Iburg – origini, gust, intrebunintari, retete.

E atat de atent facuta cartea asta, imagini de calitate, coperta e awesome, parca e un album foto, pana si mami lauda calitatea ei.

Si da are si o gramada de info in ea! Nici nu stiam ca exista atatea condimente – slaba cultura in ale condimentelor am(aveam).

Condimentele sunt prezentate alfabetic si incepe cu usturoiul (allium sativum). Da, usturoiul e condiment, ceapa nu si nici prazul 😛 . Continue reading “Condimente de la #vALLuntar”

Dan Brown – Simbolul Pierdut

Nici nu stiu ce sa zic de cartea asta. Aveam mari asteptari de la ea, auzisem atatea si vag stiam cam ce o sa se intample, dar stiam grezit, sursa mea de informatie a fost gresita, dar mai ca as zice ca a fost o carte plictisitoare. Mi-a placut Codul lui Da Vinci ca a fost mindblowing, ceva nou etc, mi-a placut Ingeri si Demoni ca descria asa de bine Roma/Vatican si vorbea despre Illuminati, dar la Simbolul Pierdut parca i-a lipsit ceva. Cum plangeam si in septembrie(cand am rasfoist prima data cartea) are cam acelasi tipar cu celelalte doua carti.

Pe scurt e o cursa contra timp pentru a salva viata lui Peter Solomon (un fel de tata pentru Robert Langdon – personajul principal) si pentru a salva “imaginea publica” si secretul a masoneriei. Continue reading “Dan Brown – Simbolul Pierdut”

1984 – George Orwell

Pentru ca nu m-am putut decide despre ce sa scriu si am inceput si reinceput sa scriu, m-am decis sa va zic simplu despre efectele unei carti.

Nu sunt prea multe carti care sa imi provoace cosmaruri, dar 1984 de George Orwell si 5 ani la Auschwitz de Wieslaw Kielar fac parte dintre ele . Prima, m-a vizitat in somn chiar acum cateva zile si mi-am amintit ca nu am cam povestit nimanui despre ea.

Poate o stiti, e un clasic, 1984 de George Orwell.

Pe scurt, as putea zice ca personajul principal, Winston Smith, ne povesteste ce se intampla. Este anul 1984, sau cel putin asa se zice, pentru ca nimic nu e sigur, doar ce zice Partidul si Big Brother este corect. Winston locuieste in Londra, oras din Oceania, care se afla in razboi cu Eastasia sau cu Eurasia, depinde de cum zice Big Brother. Totul se intampla dupa un razboi nuclear care pare ca a avut loc prin anii 50. Ce m-a uimit pe mine a fost felul cum erau manipulate mintiile poporului, chiar daca acum 5 minute erau in razboi cu Eastasia si scandau mesaje impotriva lor si peste tot erau afise anti Eastasia peste 5 minute puteau sa fie in razboi cu Eurasia si aliati cu Eastasia si sa dea vina pe „fratie”(fratia este o presupusa grupare care lupta impotriva lui Big Brother) pentru afisele cu razboi impotriva celorlalti. Cumva mergea. La fel erau modificate de la o zi la alta ziare, rapoarte, poze, filme ca sa fie conform Big Brother, deoarece ce zicea el era adevarat.

Winston stie ca ceva nu este in regula, de cativa ani el este constient ca ce se intampla este modificat permanent si ca le este maniplulata gandirea, il ajuta si faptul ca el lucreaza la Ministerul Adevarului, locul unde se modifica ziarele, rapoartele, pozele etc ca sa corespunda „adevarului”. La un moment dat el adera acestei „fratii”, prin intermediul unui membru de partid, O’Brien sau cel putin asa crede. Fratia nu exista fizic, nimeni nu cunoaste nimic din ea, inafar de un manual nu exista nimic. Cum se termina povestea? asta nu mai zic.

Eu am fost dezamagita de firul actiunii, dar profund impresionata de geniul lui Orwell, cum a gandit el tot sistemul, cum l-a provestit, impresionant.

Unul din cuvintele „inventate” de George Orwell pentru 1984 e doublethink, concept care presupune acceptarea ca adevarate a doua concepte contrare, adica cam ce facem noi cu stiinta si religia.

Recomand cartea pentru felul cum e scrisa, pentru nostalgia cartilor bine scrie si pentru acea senzatie de „ woau, cum poate mintea omului sa fie manipulata si uite de unde s-au inspirat comunismul si multe filme” .

Ce am visat eu pana la urma? Ca eram Winston si am visat de la inceput cartea pana la partea in care e in inchisoare si asta dupa o luna de cand am terminat cu cititul ei.

si un link- dojo, ca ea m-a inspirat sa citesc 1984

articolul a fost scris in cadrul Internshipului 2.0

recomanda-mi o carte

In 1984 Smith este impuscat la sfarsit pentru ca…pitong

In The Great Gatsby, Gatsby e impuscat la sfarsit tot ca pitong.

Doua carti una dupa alta citite in care personajul principal moare impuscat e cum sa zic…deprimant!

Dragi mei, imi recomandati ceva sa citesc in care am un happy end pe bune si nu moare nimeni?

Nu, nu vreau fratii Grimm si nici Jane Austen.:)

Ce carti ai la tine?

 discutie pe malul Muresului

– Nu vrei sa citesti ceva pana termin eu cu mancarea?

– Ce carti ai la tine?

– Pai am Dan Brown ultima carte, am Stapanul inelelor toate cele 3 carti, am the Hobbit, Silmarillion, Children of Hurin, am vreo 5 manuale de ocultism(nu dati cu pietre, am si eu pasiunile mele…ciudate), am 1984 de George Orwell(epic book), am Strainul de Albert Camus, cele 4 carti care formeaza A song of Ice and Fire – Game of Thornes si mai ceva ce nu imi amintesc.

Dupa mi-am dat seama..ca am un raft intreg la mine totul in sub 300g …U gotta love Kindle. :)) si tine si bateria mult, am tot citit pe el si de cand l-am primit nu l-am incarcat…si nu pare atinsa.

Simbolul pierdut a lui Dan Brown sau scrisoare catre Dan Brown

neah, nu e review, ca sunt abia la inceputul cartii, dar trebuie sa zic cate ceva. Un fel de scrisoare catre Dan Brown…

Serios? Acelasi tipar? Robert Langdon este luat pe nepregatite si aruncat intr-o cursa destul de nebuneasca plina de simbolism? cu tipicul barbat misterios si cu apucaturi ciudate care nu ii vrea binele lui Robert, defapt nici unei fiinte, si care e fie de la Opus Dei, fie de la…Illuminati? aici inca nu stiu de la ce [secta] secreta e, dar evident ca e de la ceva mistic,  ca e plin de tatuaje care au un sens aparte(abia astept sa ne explice Robert despre ce e vorba). Prevad ca o sa apara si tipa cu care se cupleaza Robert, pacat ca moare(el, asa am auzit). In Codul lui DaVinci era Silas, in Ingeri si Demoni era generic “assassin” si acuma e Malaka’h. Tipul bogat din Codul lui DaVinci pentru care lucra Silas era prieten bun cu Robert, Assasinul lucra pentru Camerlengo, iar aici Malaka’h lucreaza(din cate vad) pentru sora mentorului(cel care i-a fost ca un tata, poate chiar pentru el) lui Robert, ceva descendent dintr-o familie influenta.

Codul lui DaVinci a fost misto ca a fost prima, Ingeri si Demoni a fost ok, dar serios, la mult asteptata carte Simbolul Pierdut asteptam ceva mai diferit, ceva special, ceva ce sa nu urmareasca tiparul.

Cu toate asta, o sa citesc cartea ca imi plac legendele 🙂 si e plina de asa ceva.

Frankenstein de Mary Shelly

Ce stiam eu despre Frankenstein e diferit de ce am descoperit in carte si sincer, preferam versiunea de Hollywood, cu Igor si curent si fulgere si etc.  Am vrut sa zic si cu doctor nebun, dar aia e si in carte. Adica stii, cine te-a pus la munca?! Si nici nu ne zici cum ai reusit, inafar ca ai fost un profanator de morminte.

Dar sa o iau usor. Dr. Frankenstein(asta stiam, ca e el Dr. Frankenstein si nu creatura e Frankenstein, ci asa s-a adaptat numele) e un baiat care are de toate, iubire, o familie frumoasa si un viitor perfect in fata. Si mai are si o putere de invatare mare si o curiozitate imensa, si in urma studiilor sale descopera misterul vietii si il pune in practica si peticeste faimoasa si groaznica(el zice asa) creatura. Restul povestii e despre cum fuge de creatura si apoi dupa creatura. So no Igor.

Problema mea e …e plictisitoare cartea. Plus ca nu sunt deloc deacord cu atitudinea doctorului. Zice ca arata perfect, inaltime, muschi, culoarea pielii, totul e frumos, a cautat el anume sa fie si apoi cand o „porneste” (undeva la el in spatele camerei de dormit era laboratorul, dar in mijocul orasului si aproape de omenire, nu in varf de deal cum e prin filme si deci, insist, fara fulgere si Igor), dar el descrie creatura fara viata ca aratand perfect, ca dupa sa fie ingrozit de ea si sa fuga de ea. Hei, tu ai creat-o, e responsabilitatea ta!

Mai e si partea cu creatura e inteligenta (?) si invata franceza si citeste si are simt estetic…(?). Stiinta mea nu functioneaza aici, a dead body with a brain that functions? Si a cui personalitate o are creatura? Ca in carte e personalitatea ei, nu a vre-unei parti din corp.

DA spoiler next!

Sarmana creatura, atata zic, cu un tata asa egoist, cred si eu ca se transforma intr-un killer, aparent, fara suflet. Ca el suferea mai mult ca victimile, si a devenit killer din cauza doctorului care e egoist si iresponsabil. Asa a ramas singur si moare pe un vapor inconjurat de straini, na Frankenstein, in loc sa ii faci o partenera… Macar creatura are onoare si se sinucide dupa ce ii moare tatal(nu de mana lui)

Merita citita pentru lejeritatea textului, dar nu mi-a oferit ce asteptam de la faimoasa poveste. Si interesant cum a interpretat Hollywood cartea.

“Never laugh at live dragons, Bilbo you fool!”

So, The Hobbit is done. 384 pagini normale, 3948 (parcă) de Kindle

E distractivă cartea și interesant scrisă, te face să crezi că e în fața ta și îți povestește așa la o cana de ceai. A fost mult mai plăcut să o citesc în engleză, am rămas cu serioase sechele cu traducerea ciudată de la Stăpânul Inelelor marca Rao. Mai bine în limba lui.

Bilbo Baggins e unul din cei mai respectați hobbits din Shire și imprejurimi și e un hobbit care nu a participat la nici o aventura, nu a făcut nimic ciudat sau special vreodată. Cumva, fără să vrea, Bilbo se trezește implicat într-o aventură alaturi de 13(13 erau nu?) dwarfs (nu, nu le zic gnomi sau pitici) și un Gandalf, aventură cu scopul de a recupera comoara și tronul lui Thorin(unul din dwarfs)

Prin multe mai trec cei 15Ș trolls, paianjeni, goblins, dragoni, Five Armies Battle, foamete, vraji, pădurea Mirkwood etc.  Destul de captivanta cartea, dar nu la fel de captivantă ca și Lord of the Rings, sorry Bilbo, dar mi-a plăcut mai mult aventura lui Frodo.

Ca și personaje conturate mai clar sunt evident Bilbo, personajul principal, pe lângă care, rol secundar, sunt Thorin și Gandalf, restul de dwarfs sunt prea puțin conturați. Defapt am văzut ca Tolkien nu prea insista pe partea asta, mai mult pe aventura decât pe personalitatea personajelor. E adevarat că Boromir și Aragon mi s-au părut chiar foarte bine prezentați, dar are și logică de ce.

Am văzut că în film o să apară și Legolas, Frodo, Saruman, Necromancer, Galadriel, Radagats și cam atât diferit de carte J Ideea e ca înțeleg de ce partea cu Legolas, e vorba de Mirkwood, bătălia celor cinci armate, unde una e din Mirkwood și el e prinț de Mirkwood, so ok with that, plus aduce plusuri de audiență, Saruman, Necromacer și Radagats, iar înțeleleg, chiar dacă în carte lupta vrăjitorilor vs Necromancer e doar vag amintită, dar Galadriel și Frodo? încă mă minunez de ce…

Până una alta, cartea e frumoasă, perfectă pentru a scăpa de nebunia lumii reale și ușoară de citit.

Mai trebuie să citesc Children of  Hurin și Silmarillion și gata colecția cu și despre Middle Earth, cu toate că am planuri de a recitii, în engleză, Lord of the Rings.

Persuasiune de Jane Austen

Anne Elliot e fiica lui Sir Walter, un om cam încrezut și cam obsedat de faptul că e baron(falimentar) și care își iubeste mai presus de orice mândria și fiica cea mare, Elizabeth.  Cum citisem pe undeva, familia Annei  e un fel de Collins(Mândrie și prejudecată), sunt la fel de…lipsiți de mainiere și bun simț și faini ai grandoarei.  Pe lângă Elizabeth, Anne mai are o sora Mary, cea mai mică, care e deja căsatorită cu Charles Musgrov.

Din cauza datoriilor prea mari pe care le-au strâns ei trebuie să se mute din Kellynch Hall în Bath(loc care nu îi prieste Annei, dar nimeni nu ține cont de parerea ei sau de ea, nimeni  înafar de Lady Russel, o tanti maiestoasă, dar care mie nu mi-a placut, dar fără ea nu aveam povestea, daca nu își băga ea coada între Anne și… era happy end de la prima pagina).

Kellynch Hall se face să fie închiriată de Admiral Croft si sotia acestuia Sophie Croft, care se face să fie exact sora Capitanului Wentworh, iubirea din tinerețe a Annei, și cu care acesta a fost logodită, dar persudată(prostită) de Lady Russell a pus punct logodnei fiindcă el nu avea avere și nici prespective. Între timp Captitanul Wentworth a devenit bogat ( mai bogat ca Mr Darcy), asta în urmă expediților cu vaporul.

Anne pleacă la sora ei  Mary unde îl reîntalnește pe Captain Wentworth care își caută nevastă și le face curte surorilor mai mici a lui Charles. În timpul petrecut pe acolo Anne își dă seama cât de mult îl iubește defapt pe Wentworth, dar suferă, ea și ceilalți fiind convinși ca Wentworth este îndrăgostit de Henrietta Musgrove.

Cumva lucrurile se așează și Anne pleacă la Bath, unde îl cunoaște pe verișorul ei, acel verișor care trebuia să se căsătorească cu Elizabeth, sora mai mare a Annei, dar care acuma îi face curte Annei și aceasta relativ se opune, dar nu prea, deoarece o căsătorie cu Mr. Elliot ar face-o dinnou stăpână pentru totdeauna pe casa în care a crescut, Mr. Elliot fiind moștenitorul de drept a tot ce aparține lui Sir Walter, inclusiv a titlului de Baron.

Și restul în carte/film(2007). E interesant cu cine ramane Anne și cum ajunge acolo. Filmul e mai catchy, dar și cartea e frumoasă.

image source