Sunt … ani de cand

Sunt aproape 7 ani de cand am terminat liceul – si imi e tare dor de perioada de atunci si de cum stateam sub caisul din curte in timpul orelor de germana sau cele de educatie fizica si radeam unii de altii mancand chupa chups albastre si verzi.

Sunt aproape 4 ani de cand am terminat facultatea –  o de cate nu imi e dor din facultate… de orele de – insert materie aici –  cu Lucian sau cele de sociologie, comunicare si mai ceva cu Dragomir. Si merdenelele cu carne de la ASPC, tasty stuff –  tot am zis ca o sa trec pe acolo sa vad daca mai e magazinul si mai sunt merdenelele…sau viata de camin, aww, 3 ani minunati 🙂 oh si Eurotrip! epicness

Sunt aproape 2 ani de cand am terminat masterul –  nu prea pot spune ca imi lipsesc multe din perioada de masterat pentru ca lucram intre timp si nici nu mai locuiam in Timisoara, asa ca a fost mai greu cu prezenta mea la ore – macar am fost student model – am avut restante si am invatat bine pentru a doua oara 🙂 A fost o perioada fun, obositoare, cu putin somn, dar fun. Inca cred ca a fost cea mai mare realizare a mea disertatia – sunt mandra de ce am muncit acolo 🙂

Sunt aproape 4 ani de cand lucrez aici, in septembrie o sa fie exact 4 ani –  inca imi place ce fac, inca imi plac oamenii de aici, dar probabil ca daca as primi o oferta mai buna as schimba jobul 🙂 Nu prea imi vine sa cred ca am de atata timp un job stabil si care inca imi face placere.

Ce trece timpul, ieri imi faceam griji ce sa port in prima zi de scoala, clasa a IX-a si ma rugam de big bro sa ma lase sa imi cumpar niste adidasi noi, ca parintii erau plecati din tara si eram singuri acasa –  pare asa de departe ziua aia, dar imi amintesc exact cum aratau “papuci sport” si locul pe raft in magazin unde erau …bine magazinul a devenit alimentar intre timp…

La plimbare la oras

Azi am fost la “plimbare” in Timişoara. Cum ar zice dAImon “ţăranul merge la oraş” ( da, are el plăcerea sa imi amintească ca stau la sat cu oameni simpatici, curăţenie, lume care te salută si te ajută, la casa, am curte, grădina, animale de casa, stiti dezavantajele astea…), dar mai ca de data asta avea dreptate ….
Ma uităm cat de trist eram eu îmbrăcată – toată lumea e in Nike, Adidas, Puma si altele de genul ( Zara, Bershka…) –  cu cat mai mare logo, cu atat mai bine
Până si tanti care statea in fata mea pe tren avea papuci Nike si pantaloni Adidas.(tanti =  50+)
Si eu cu bluza mea preferată de la Real, blugi heck knows si ok bine DC Shoes, dar ma simţeam so out of place.
Da, am călătorit cu copii de liceu pe tren, dar imi amintesc ca eu nu aveam problema(inca nu am) cu hainele de firma…
Ce bine ca nu mai sunt la liceu.
Ca sa nu mai zic ca am vizitat un vintage shop azi 🙂

Între altele – vederea imi e neaşteptat de bună, glicemia e ok ( ma mir ca la câtă nutella consum, dar na ) si tensiunea e in grafic si am trecut de primul meu EKG – was creepy, cică relaxează-te..yeah sure, cu 4 cleşti si 5 ventuze lipite de mine … Ma aşteptăm sa dea drumu la curent ca nu aratam departe de aia care is pusi pe scanul de executie .. (prea multe filme)

da asta a fost plimbarea mea, medicina muncii 🙂

Ceva pozitiv

—warning – procentul de naivitate si speranta e foarte mare in postarea asta —

Citisem un articol in ceva ziar austriac despre un cuplu de batranei, ok nici super batranei, dar oricum.

Era destul de scurt, nici o pagina si povestea tanti cum casa a ramas goala dupa ce au plecat copiii lor la casele lor, parca si la scoala, dar oricum erau singuri si sotul inca lucra.

Si chiar daca pe moment erau relativ bucurosi de liniste si de “pot sa fac ce vreau cu timpul meu” nu le era (Evident!) ok cu casa goala si ce sa faca cu timpul lor.

Si s-au regasit. Sotul a inceput sa ii cumpere flori cand venea de la lucru, sa mearga de cateva ori pe luna la restaurant, sa mearga la filme, teatru etc. Continue reading “Ceva pozitiv”

Cadouri nepotrivite primite

dAImon imi pune o intrebare mai ciudata asa..zic ciudata, ca nu pare genul de intrebare la care as raspunde in public.

Mama m-a invatat sa fiu politicoasa si sa accept cce primesc cu zambetul pe buze si cu woau si interesant si alte dinastea cat mai artistic si recunoscator posibil.

Dar vai cate cadouri nepotrivite am primit de-a lungul timpului.

Tocmai mi-am dat sema ca leapsa asta era primita cam pe vremea cand era ziua mea (iunie 😛 ) si da si atunci am fost cadorisita cu te miri ce minuntatii pe care le-am primit recunoscatoare, unele nici acum despachetate (adica na stiu ce e inauntru, tocmai! ) Continue reading “Cadouri nepotrivite primite”

Stop touching me!

Acum cateva zile am mers la cumparaturi. Si cum e un mega giga super mini market si singurul din sat de altfel mai citav ase in care gasesti Nestea (sau asa speram ca nu aveau, dar m-am aprovizionat cu seven days de toate felurile si Dr. Krantz de la Alka care tre sa fie cele mai delicioase rontaieli cumparate in ultima vreme )

Ideea e ca stand eu acolo la rand, venise una bucata fosta colega de liceu si imi pune mana pe burta…in minte aveam exact reactia lui Achmed – Stop touching me!

A, da, m-am ingrasat o leaca si ea credea (si se pare ca a imprastiat vestea mai repede ca twitter si facebook) ca  sunt insarcinata, CEEA CE NU E ADEVARAT!

si acuma ma distrez zicand NU la cei care ma felicita 😐 (what is wrong cu lumea, au facut insolatie? se plictisesc?)

Spatiu meu personal e destul de larg sau cum sa zic…nu imi place sa fiu atinsa decat de persoane care imi sunt dragi sau ceva de genul. Sunt destul de anti atingeri. Imi e si groaza cand chiar o sa astept bebe si toata lumea o sa vrea sa ma atinga 😐

Da, imi place sa imbratisez anumiti oameni, mi se pare ca e mai apropiat gestul decat niste pupici vagi pe obraz, si da cei care primesc imbratisari de la mine pot sa ma si atinga :))

Stiu ca nu intreb eu deobicei la sfarsitul postari nimic, dar..voi cum stai cu atingerea si spatiul personal? sau numa eu is pe treaba mea?

De ce am fost cam inactiva in social media in ultima vreme

Stiu am cam lipsit serios in ultima vreme, dar am avut o scuza buna – dentist. Zicea Tomata ca ei ii place inceputul de an ca are chef de obiceiuri sanatoase, respectiv vizite la dentist, no asa si eu. Nu ma durea nimic, dar stiam ca nu am mai fost de ceva (mai mult timp) si ca aveam eu o mica(mare, dar nu ma durea!) problema si stiam ca nu e bine sa tot aman.

Si am mers, (e bine ca am mers ca nu era sanatos sa stau asa), dar pe bune ca nu m-a durut nimic pana sa merg la dentist. A incercat el sa salveze, sa repare, sa etc, dar pe mine tot ma durea(stiti aia cu scos nerv), dar ma durea si pana la urma a trebuit scos dintele.

Concluzia e ca in 7 zile am slabit 4kg(numa lapte cu biscuiti), am luat analgezice mai multe decat in 2 ani si am primit si 4 injectii in 5 zile(ultima data cand am primit injectie…nici nu imi amintesc in ce an era). Gingia e varza(ca daca merg rar evident ca nu numai un dinte bolnav a gasit, piatra, carie ascunsa etc), dintele e lipsa si nu sunt nici pe aproape gata cu operatiunea dentist. Momentan am pauza de “vindecare”, folosesc paradontax care are gust de bere(dupa parerea mea) si am reinceput sa manc carne de ieri 🙂

Si cu durere si vizite zilnice la dentist si dupa lucru, apai sincer ca numa de social media nu imi ardea…CSI NY si Stumble Upon mi-au umplut timpul

Nu era mai bine sa nu merg eu la dentist?(Cristi nu ma certa! stiu ca ai dreptate )

Save

Povestea lui Mos Craciun si Sarbatori Fericite!

Ce ma gandeam eu e sa va zic putin despre Mos Craciun(da acuma ma simt brusc prost ca nu asta e ideea Craciunului, dar e frumos sa stim si despre el ceva nu? 🙂 ) (de la mama wikipedia si tata google)

  • Mos Craciun a fost inspirat de Sfantul Nicolae, episcop crestin care a trait in secolul 4  si care a fost renumit pentru ca impartea cadouri oamenilor saraci.
  • Mos Craciun a fost deasemenea asemanat cu zeul Odin al popoarelor germanice, stiti Odin, tata lui Thor.
  • Numele de Santa Claus a aparut in 1809 si trebuie sa ii multumim lui Washington Irvin care a folosit acest nume intr-o satira.
  • In Marea Britanie  “Father Christmas” apare prin secolul XVII si este un barbat grasut, cu barba, imbracat intr-o haina lunga, verde si guler de blana. Seamana pe “fantoma Craciunului prezent” din “A Christmas Carol” de C. Dickens (ca tot am terminat de citit recent cartea)

Continue reading “Povestea lui Mos Craciun si Sarbatori Fericite!”

Sunt un Grinch pufos zice @claudiu_gurguta

Tot scriu articolul asta de cand am pus prima data poza cu Grinch pe facebook si twitter, dar lenea e mare si culmea intre timp mi-au trecut si apucaturile de Grinch! chiar mi-am impodobit ficusul cu beculete si umblu prin casa cu cornite de ren 😛

Bine nu va faceti mai sperante, starea mea de spirit e in zig zag, 1-2 ore de happiness pur, 1-2 de Grinch.

Anu asta e altfel, nu am chef de sarbatoare pentru ca – si aici ar fi multe de insirat, dar per general ca planurile mele(defapt visele) mele au fost omorate incet, dar sigur. Da odata mai incolo pot sa le reiau, dar mi-am cam pierdut eu speranta si mai e si partea I am not young forever. Motive? traiesc in Romania si status roman sucks? merge, se accepta? dar nu e nou, nu?

Si cu atitudinea asta numa chef de Craiun si zambete nu am, bine, unde mai pui ca eu ma deprim repede(cam la fel de repede imi trece), dar nu sunt buna in a incuraja pe altii cand eu sunt cu moralul sub nivelul marii. Tocmai ma gandeam ca as putea sa devin actrita 😀

Voi ce faceti de revelion? eu aveam planuri marete, tocuri, rochie frumoasa, machiaj si coafura, dar unde am vrut sa mergem…well “cu norocul meu”, nu prea se mai tine 😐 so o sa stau acasa si ma uit la filme sau stau aiurea pe net.

Grinch

Ps. fluffy ca mi-am luat incalzitoare de urechi pufoase

 

Hai sa facem un bine

Nu stiu voi cum sunteti, dar eu deobicei, si da puteti sa dati cu pietre in mine, cand vad un articol umanitar pe undeva dau un like sau un ceva acolo, rar, foarte rar si donez ceva, poate ca am dat peste prea multe cazuri de fake stuff, poate ca am vazut ca donatia mea nu conta, poate pentru ca nu aveam de unde, ca deh numa eu am un salar(multumita Guvernului Roman)  si nu e asa simplu si roz tot timpul.

Dar exista cazuri care cer de la mine actiune si cer si de la voi!

Sa va povestesc de Alexandra, o fata cam de varsta mea,  care sufera de Amiotrofie Spinală tip Kugelberg-Welander( pentru mai multe detalii despre boala mergeti aici, pe scurt Amiotrofia este o atrofiere cauzata de o boala cu originea in sistemul nervos, care cauzeaza pierderea capacitatii de-a folosi sistemul muscular). Alexandra este imobilizata intr-un fotoliu rulant de 9 ani. Da, de 9 ani fata nu mai poate sta pe picioarele ei si este dependenta de cei din jur. Ma gandesc cum e sa stii ca odata ai putut sa mergi si cu timpul sa nu mai poti face nimic. Nu stiu cum e, si nici nu vreau sa stiu vreodata.
Continue reading “Hai sa facem un bine”